Istoria Covoarelor Persane
Puține familii, cu atât mai mult în România, își pot imagina casa fără covoare.
Acestea sunt piese de rezistență în orice locuință, indiferent că e de la sat sau de la oraș.
Avem cu totii in casa cel putin unul, ne bucuram de el, il alegem cu grija, dar te-ai intrebat vreodata care este istoria covorului?
Conform cercetatorilor, covoarele au aparut acum 3500 de ani, fiind confectionate de catre triburile nomade din Persia, de unde vine si cea mai folosita denumire, de „covor persan”.
Tehnica de fabricare a covoarelor s-a raspandit in secolul 13, dupa invazia mongola a Persiei.
Covorul este un element esenţial al artei şi culturii persane.
Persanii țes covoare încă din Epoca Bronzului, iar frumusețile ieșite din mâinile lor iscusite sunt privite, cel puțin în Europa, ca niște simboluri ale luxului.
Mărturii istorice demonstrează faptul că nobilimea Ahemenidă a regelui persan Cyrus cel Mare avea un număr mare de covoare.
Aceasta se întâmpla în urmă cu 2500 de ani.
Covoarele persane inca se bucura de cea mai buna reputatie, fiind innodate si tesute din materiale de cea mai inalta calitate (lana, bumbac, matase) si cu imbinari ingenioase de motive si culori.
În mod incontestabil, Iranul a fost şi este patria de origine a celor mai valoroase şi rafinate covoare.
In secolul 16, a inceput sa apara fabricarea covoarelor si in Turcia, dupa tehnicile si cu design persan.
Covoarele persane au pătruns în Europa în secolul XIII, dar inițial aveau cu totul altă funcție decât îi conferiseră vechii persani.
Ulterior, covoarele au devenit un mijloc de exprimare artistică, mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii și a diverselor motive.
Secretele fabricării sale au fost păstrate și transmise din generație în generație.
Meșterii populari utilizează insecte, plante, rădăcini, copaci și alte materii ca surse de inspirație.
Astăzi, covoarele au devenit piese comune de decorațiune în fiecare casă, dar europenii au rămas fideli calității legendare de care se bucurau covoarele persane.
Așa se face că, în România, în continuare le numim covoare persane, chiar dacă probabil sunt fabricate la Cisnădie.
