Despre covoarele turcesti
Turcia se bucură de o îndelungată şi bogată tradiţie în meşteşugul covoarelor, fiind ţara de origine a unora dintre cele mai frumoase covoare ţesute şi înnodate manual din lume.
Toate covoarele turcești sunt compuse din două părți: fundații și fire gramada.
La fabricarea de astfel de produse sunt utilizate noduri ,tehnologia dublă, sau, așa cum este numită, legarea simetrică.
Astfel de covoare în funcție de materialul din care sunt realizate, pot fi împărțite în:
Lana – acestea sunt realizate în întregime din lână.
Covoare de mătase.
Lana + bumbac.
Viscoza + bumbac – fire de amestec de bumbac și vâscoză gramada.
Covoare din Turcia sunt considerate a fi cele mai populare.
Produsele din lână rămân invariabil relevante datorită calității lor înalte.
Covoarele turcești combină cu pricepere tradițiile antice și tehnologiile moderne utilizate în fabricarea lor.
Astfel de produse vor crea confort și vor deveni un decor original al oricărei încăperi.
Un covor turcesc poate adăuga confort și crea o atmosferă specială în sufrageria dvs.
Ele pot fi nap, care sunt făcute prin noduri de tricotat și fără scame.
Cele făcute manual, sunt de mare valoare.
Mai sunt si covoarele realizate prin tricotarea mașinii. Prin această metodă, nodurile de pe spatele covoarelor sunt înnodate pe mașini.
Pentru producția de covoare în aer liber puteti folosi materiale naturale și sintetice.
Pentru o bază de covoare folosiți lână, iută sau bumbac, și pentru nap – acrilic, viscoză, lână sau mătase.
Principalele scheme de culori pentru covoare turcești sunt bej si maro, care sunt considerate un simbol de pace și liniște.
Roșu a fost mult timp considerat un simbol al bogăției și bunăstarea materială.
Un covor rosu, aceasta este solutia potrivita pentru camere cu mobilier în tonuri neutre.
Covoarele turceşti acoperă o gamă largă, de la chilimuri simple, lucrate în culori îndrăzneţe de triburile nomade din Anatolia, până la covoarele Usak, ţesute în culori mai şterse, sau la sofisticatele covoare Hereke din mătase, lucrate pentru curtea otomană.
Aici s-a folosit pentru prima dată nodul turcesc (nodul simetric), cunoscut şi sub numele de nod Ghiordes.